Onofrei.ca

Hristos a înviat! … dar ucenicii n-au crezut.

Matei 27:62-66

A doua zi Sâmbătă, cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s‑au adunat la Pilat și i‑au zis: – Stăpâne, ne‑am amintit că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“ Așadar, poruncește ca mormântul să fie întărit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină noaptea și să‑L fure, iar apoi să spună poporului: „A fost înviat dintre cei morți!“ Atunci această înșelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima! Pilat le‑a răspuns: – Aveți o gardă. Duceți‑vă și întăriți‑L cum știți! Ei s‑au dus împreună cu garda și au întărit mormântul, sigilând piatra. A doua zi , cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s‑au adunat la Pilat Maria Magdalena și cealaltă Maria erau și ele acolo, șezând înaintea mormântului.

https://www.bible.com/bible/126/MAT.27.61-66


 

Am citi cu atenţie pasajul de sus şi după ce l-am citit odată, l-am mai citit din nou. Mi se părea că textul îmi spune ceva dar nu în scris. După câteva tentative, puf: „… şi a fost lumină…”  Mi-am aplecat capul şi mi-a fost ruşine. Nu puteam să cred revelaţia primită. Am încercat să găsesc o scuză dar nu exista niciuna. Nu puteam să cred. Atunci am mai citit odată :

Stăpâne, ne‑am amintit că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“

Cuvintele acestea nu erau în gura celor ce au umblat pas cu pas cu Mântuitorul. Că aşa ar fi trebuit. Ar fi trebuit să fie spuse de oameni care ascultau cu atenţie cuvintele Mântuitorului. Oameni care umblau zi de zi cu El. Ei, privilegiaţii cu titlul ucenic. Dar nu! Erau cuvinte scoase din gura conducătorilor preoţilor şi a fariseilor.

Am stat câteva secunde şi m-am întrebat : „De ce ucenicii nu au crezut ?” În nenumărate rânduri Mântuitorul le-a spus cu viu grai, „Fiul omului va fi dat pe mâna oamenilor. Îl vor omorâ dar a treia zi va învia”. Dar ei n-au crezut. Mintea lor era întunecată cu alte planuri. Planuri de revoltă. Planuri de cucerire a neamului Evreu din mijlocul romanilor în care Împăratul trebuia să fie Isus iar ei alăturea. Orbiţi de iubirea patriei şi încuiaţi cu idei egoiste au mers pe drum împreună cu Cel care le-a fost mentor şi învăţător. Dar ei nu l-au văzut. Ochii lor erau închişi. Dar nu ochii trupului ci ochii inimii.

Atunci cuvântul Domnului mi-a vorbit şi m-a avertizat aşa :

  • Sunt unii oameni care umblă zi de zi cu Hristos dar nu cred în puterea învierii.
  • Sunt alţii care cred în înviere dar n-are nici efect asupra vieţii lor.

Hristos a înviat şi împreună cu El am înviat şi noi la o nouă viaţă. Am înviat într-o lume nouă unde Împărat este Isus iar noi suntem ucenicii lui. Puterea Învierii are loc atunci când credem TOATE cuvintele care ies din gura Domnului sau scrie în cartea Sa. Puterea Învierii are loc atunci când Îl credem pe CUVÂNT. Cuvântul lui este Putere.

Riscul de a crede că noi umblăm zi de zi cu Hristos dar îi tăgăduim putereae este şi azi real. Degeaba credem că Hristos a înviat dacă nu credem că ne poate învia şi pe noi din mocirla păcatului şi a morţii. Degeaba credem că a înviat dacă nu-l credem când ne spune „Hai ridică-te!”, „Scoală-te, ridică-ţi patul şi mergi mai departe!”, „Scoală-te, nu te mai uita ‘napoi, mergi ‘nainte! Nu te uita ‘napoi! Uită-te la Mine! Am înviat şi am cheile morţii şi a vieţii! Eu sunt viaţa!