Poezii

Autor: Traian Dorz Album: Din cele mai frumoase poezii Şuierând a jale, vântul zboară singur prin livadă, plâng în urma lui cireșii lacrimi albe de zăpadă.   Se-ncovoaie trist, castanul peste banca cea pustie unde odihnea odată dusa mea copilărie.   Mai trăiește-n săpătură pe speteaza ei un Nume, Numele Tău scris, Isuse, până n-am plecat în lume…   Lemnul e-nvechit de vreme iar pe scândura crăpată, ca-ntr-o taină se mai vede Numele, săpat odată.   Doamne, oare nu-i asemeni și-a mea inimă, pe care, Numele Tău sfânt, odată, era scris cu-nflăcărare?   Când Te-ntorci să vezi, Isuse, locul Tău plăcut, odată, oare nu-Ţi vezi cu tristețe dragostea înstrăinată?   Doamne, sapă mai puternic al Tău nume peste mine, să nu-l mai poată nimeni șterge în orice necaz m-ar ține!

Să nu mă lași în întuneric să m-afund Că sunt lovit și nu mai pot să zbor… Mi-s aripile rupte și mă dor Și de lumină-mi vine să m-ascund… Să nu mă lași pierdut pentru vecie Că singur n-am să pot să mă ridic Și nu mai am pe nimeni și nimic Nici Dumnezeu, nici frați, nici bucurie… Să nu mă lași… că au trecut cu toții; Și preoți

Te-am strigat cu disperare,cu-nfrigurare și plângând… Am auzit o voce blândă și uimitoare răspunzând. Te-am rugat să-mi dai lumină,călăuzirea înțeleaptă Cu nesfârșită bunătate… mi-ai spus numai atât: “AȘTEAPTĂ” S-aștept?..ce să aștept?De ce?Stăteam înfrânt și rătăcit… Oare e mâna Ta prea scurtă?Urechea Ta n-a auzit? In genunchi..a câta oara?Te-am implorat un semn să-mi dai? Vreau un răspuns la rugăciune!Spune-mi “mergi” sau spune-mi “stai” ! M-ai învățat să vin la

Spun bătrânii că pe vremuri In ce țară nu mai știu Ar fi viețuit pe vremuri Un creștin giuvaergiu. Care-n orice întâmplare Și la bine și la greu, El zicea întotdeauna: “Mare este Dumnezeu!” Peste țara-ceea însă, Crud, cu sufletul hain Împarat din întâmplare Era tocmai un păgân. Care, auzind creștinul Domnului c-aduce slavă Incepu să-i poarte-n suflet Ură crâncenă, grozavă. Într-o zi-l chemă la sine Și cu gândul de mișel Din împărătescu-i deget Scoase un frumos inel Și-arătându-i cu-ngâmfare Ii

Azi e sărbătoare mare Şi noi toţi ne bucurăm. Un cuvânt am vrea să spunem Celor doi care-i serbăm: „ Vă dorim în căsnicie S-aveţi pururi cer senin. Călăuză să vă fie Braţul Domnului Divin! Calea voastră, presărată Să vă fie doar cu flori. Viaţa voastră: desfătare, Un cînt de privighetori. Iar când orologiul vremii Îşi va da semnalul lui; Mă grăbesc să dau buchetul, Din grădina Domnului. Prima floare ce-am găsit-o: Dragostea, ce-i pentru voi. S-o păstraţi