aprilie 2013

Te-am strigat cu disperare,cu-nfrigurare și plângând… Am auzit o voce blândă și uimitoare răspunzând. Te-am rugat să-mi dai lumină,călăuzirea înțeleaptă Cu nesfârșită bunătate… mi-ai spus numai atât: “AȘTEAPTĂ” S-aștept?..ce să aștept?De ce?Stăteam înfrânt și rătăcit… Oare e mâna Ta prea scurtă?Urechea Ta n-a auzit? In genunchi..a câta oara?Te-am implorat un semn să-mi dai? Vreau un răspuns la rugăciune!Spune-mi “mergi” sau spune-mi “stai” ! M-ai învățat să vin la

Spun bătrânii că pe vremuri In ce țară nu mai știu Ar fi viețuit pe vremuri Un creștin giuvaergiu. Care-n orice întâmplare Și la bine și la greu, El zicea întotdeauna: “Mare este Dumnezeu!” Peste țara-ceea însă, Crud, cu sufletul hain Împarat din întâmplare Era tocmai un păgân. Care, auzind creștinul Domnului c-aduce slavă Incepu să-i poarte-n suflet Ură crâncenă, grozavă. Într-o zi-l chemă la sine Și cu gândul de mișel Din împărătescu-i deget Scoase un frumos inel Și-arătându-i cu-ngâmfare Ii